Ti-ar veni sa crezi cateodata ca trista sosire a iernii este sfarsitul lumii, dar s-ar putea sa te inseli de data asta. Am auzit cativa prieteni povestind altora despre prima dimineata in care a nins, despre copiii lor care vazand atata zapada au inceput sa urle de bucurie, totodata cerand hartie si creion pentru a-i scrie la Mos Craciun despre ce si-ar dori anul acesta. Cat de copilaresc este amintirea, insa iti provoaca un zambet, nu-i asa?

Urasc iarna, urasc vremea rece si urasc si zapada atat de alba si vesnica. Urasc Craciunul, Anul Nou si tot manifestul de ‘familie unita’ si listele de genul ‘ce o sa fac anul viitor’. Desi cred ca mi se indeplinesc destule dorinte, nu am avut niciodata ocazia pentru o adevarata adunare a familiei de dragul craciunului si acele memorii de deschiderea cadourilor de sub brad incep sa dispara cu timpul, se pare ca am imbatranit destul de mult. Si degeaba imi spune oricine ca pentru copil (mic sau mare) rostul craciunului nu ar trebui sa fie numai cadoul, pentru ca va asigur ca este, dar in cele mai multe cazuri are impact ce si de la cine primeste. Va amintiti de filmul A Beautifull Mind, unde profesorul recunoscut pentru intreaga cariera primea cate un stilou din semn de recunostinta de la alti profesori? Asta e rostul, sa fi recunoscut, poate asta as vrea si eu de acum incolo si pentru asta cred ca merita luptat foarte mult intodeauna.