aceeaşi lume, o viziune diferită
Personal
Departe de casa
Sep 22nd
2007
Cred ca simteam ceva la inceputul anului ca multe schimbari vor avea loc pe toate planurile vietii mele, ba cu prietena ba fara, ba cu un job foarte bun, ba fara. M-am inscris la facultate, inginerie calculatoare, 4 ani, am incercat sa imi aranjez jobul sa imi admita participarea la cursuri, probabil ca nu vedeam reusit acest lucru si combinand cu alte neplaceri intalnite am decis sa plec de la firma. Decizia a fost o ‘sinucidere’, a fost luat fara cap, fara a avea un plan exact in ce va urma pe plan profesional, in ultimii 2-3 ani m-am obisnuit atat de mult sa nu schimb nimic si sa ma obisnuiesc cu ce primesc incat acest moment mi-a schimbat complet viata. In primul rand am primit inapoi ceva foarte important pierdut de jumatate de an. Mai departe am avut parte de plictiseala si relaxare pana la un moment cand deja ma uram de atata levenit, m-am ingrasat, asta observand numai fostii colegi la o vizita ocazionala, si spun ca ciudat pentru ca eu ma simt la fel anyway. Mi-am facut rost de planuri noi, idei de viitor si probabil mi-am clarificat scopurile si metodele pe care le voi aplica in a lua decizii in viitor.
Parasirea companiei a fost pe departe cel mai stupid lucru pe care puteam sa fac vreodata, insa schimbarea de a nu mai face lucruri asteptate de altii, de a accepta riscurile si de a face ceva cu ce am ma propulseaza inainte. Asa simt eu, chiar daca nu am deocamdata dreptate, probabil voi avea mai departe. Doua saptamani au trecut dupa ce am plecat de la job, m-a contactat firma unde am lucrat cu cativa ani inainte, erau interesati de mine si mi-au acceptat conditiile nefavorabile, cum ar fi program de lucru flexibil si putere de decizie asupra proiectelor. Norocul a batut din nou la usa mea, asa rezulta ca acum scriu dintr-un office din Dusseldorf, deocamdata dezorientat de toate schimbarile din jur si foarte nerabdator privind ziua de maine. Sunt inconjurat de produse ebay, ciocolata, oameni straini, unici si ciudati si mancaruri la care te gandesti de doua ori pana le mananci.
In drum spre germania insa mi-a venit o revelatie, ma voi face pilot de avion cand voi fi mai mare!
Reclame reclame
Sep 1st
2007
Am un obicei foarte prost de a ‘uita’ televizorul deschis noaptea, pur si simplu urasc linistea si nu pot sa adorm fara un program interesant. Nu stiu daca a observat cineva vreodata, dar reclamele au volum mai mare decat emisiunile, probabil targetul televiziunilor sunt oamenii ca mine care lasa televizorul deschis, si pot sa spun ca au noroc, intodeauna ma trezesc dimineata cu cantecul unei reclame exagerate in noaptea respectiva.
Anyway, este asta normal, adica reclamele sa te trezeasca cand emisiunile te adorm…?
Inca una de noapte
Jul 10th
2007
Probabil ca de mult timp as vrea sa spun asta, dar nu prea am avut chef sa scriu. Desi lucrez in online, cum ar spune unii, ma socheaza diferenta intre cele doua lumi, cea reala si cea dusa pe internet. Am observat de mult timp ca cea de pe net trage a fi exact contrariul celui real, si cu un aer de generalizare condamn intr-un fel pe toti cei care vor sa traiasca in aceste doua lumi diferite in acelasi timp. Imi placea sa scriu destul de mult acum ceva vreme, pot sa confirm ca mult dinaintea internetului similar blogurilor zilelor noastre erau prieteni ‘palfriend’ prin toata tara cu care tineam legatura prin intermediul scrisorilor, desi acolo nu era satisfactia chiar asa de mare din cauza asteptarilor cu saptamanile pentru un raspuns, aveam chef si inspiratie sa mai scriem cate o scrisorica de vreo 4-5 pagini povestind unei prietene sau unui prieten toate intamplarile si reclamatiile fata de lumea din jur. Unde a disparut acest lucru nu mai stiu, de vorbit probabil vorbesc la fel de mult, insa ideea ca multi citesc acel ceva personal ce povestesc unei lumi ma cam abtine sa scriu aceleasi lucruri ce obisnuiam in acea perioada.
Multe s-au schimbat, pe vremuri nu aveam nici televizor, si tin minte foarte clar dorinta mea de a ajunge acasa cat mai repede intr-o zi de excursie numai ca sa pot continua cartea inceputa cu cateva ore mai devreme. Normal, cu aparitia televizorului la sfarsitul clasei a 8-a s-a pus capat acestei devorari de romane si fantezii si nu spun ca nu as vrea sa renunti iar la tot ce am in jur acum ca sa revin la ce a fost inaintea televizorului, caci a citi o carte e o fapta geniala si foarte satisfacatoare, nu cred ca as mai putea vreodata. Partea proasta este ca nu imi mai amintesc care era ultimul roman citit in afara de carti de tehnica, programare si testari psihologice. Cred ca si fantezia sufera, dar probabil nici nu ar face mult bine anymore, nu? Da, probabil as vrea sa fiu copil inca putin 
Deci, desi sunt impotriva acestui fenomen, sau chiar a tot social-networkingului, lucrez in domeniu, chiar folosesc acelasi mijloace… si tind sa admit ca nu sunt destul de multumit de viata mea. Este intr-un fel foarte adevarat, as face multe alte lucruri mai cu drag, probabil ceva mult mai real decat lumea asta virtuala. Insa ‘in contraire’ lucrez teoretic la o idee de social-networking mai puternic decat tot ce exista pana acum. Nu e cam ciudat asta? Pai, la asta ma pricep eu mai bine.
Asta e melodia care mi-a placut recent:
P.S. Acest post numai pentru ca nu pot sa dorm, iar.
Nu pot sa dorm
May 10th
2007
Oare cand isi da lumea seama ca nu majoriatea aia de ‘placeri neplacute’ conteaza in viata ci acele putine momente excelente pe care le-ai avut imprastiate? Mie personal imi valoreaza mult un putin bine dupa mult rau decat mult bine mai tot timpul, acesta din urma riscand sa devina plictisitor si depresiv. Voi stiati asta?
“ma intreb daca exista si altceva…”
May 4th
2007
Unul din cele mai importante intrebari pe care le-am avut vreodata ma framanta in aceste momente, cum stii cat de puternic esti daca vezi numai exemple negative in jurul tau, cand stresul sau intamplarile toti joaca impotriva ta si cand sti ca ai o singura scapare, dar asta depinde altcineva si acesta nu ar vrea sa lase nimic din ceea ce are, cand vezi o lume asa de clara fara reprosuri, pixeli sau orice alt triunghi care sa distorsioneze imaginea si pur si simplu nu iti poti scoate ochelarii rupti ca fara ei nu ai vedea nici acea imagine perfecta dar rupta in doua de sticla din ochelari… Cum e sa ai o lume perfecta fara un pion, la randul lui foarte important, ce faci cand stii ca iti lipseste ceva, un singur lucru mic micuti…? Cand fara acea chestie nu mai e valabil viitorul, viziunea si imaginea aia frumoasa care se aseza asupra ta pana acuma…
Da, asta e un post melancolic. Si ma intreb daca mai exista si altceva…
excursie de sambata
Apr 22nd
2007
Am auzit de la cineva ca va fi o excursie in satul Bezid, stiam de lacul de acolo, si m-am dus si eu cu cativa prieteni. La scurt timp de la pornire ne-am dat seama ca de fapt excursia era in memoria poetului si scriitorului Bozodi Gyula, sincer eu nu cunosc nici o opera a lui, dar excursia a iesit foarte bine si asa.
Am participat la cateva briefinguri din satele Sangeorgi de Padure, Criseni si Bezid despre istoria satului si despre scriitor.
Un lucru destul de impresionant a fost vizita la muzeul din Criseni, acesta avand o mare colectie de palarii de pai si pietre de rau, fiecare piatra asemanand cu ceva, printre altele acolo era palaria lui lenin, o basca de baseball, o inima si altele.
Am mai vizitat cateva monumente si am trecut pe langa lacul la care am vrut eu de fapt sa ajung, din pacate din lipsa de timp nu ne-am oprit si acolo.
Poze:
Am revenit
Apr 9th
2007
Aproape ca imi parea rau ca a trebuit sa pornesc acasa din sat, cele doua zile petrecute (aproape) departe de calculatoare m-a cam linistit putin, sunt mai obosit ca niciodata, dar de data asta din cauza cantitatii mari de alcohol baute. Oamenii pe care le-am cunoscut erau mai de treaba decat cum sunt la oras iar mancarea gatita de mama prietenului unde am stat a fost extraordinara, mai placut decat cum mananc eu de obicei.
Azi nu ma duc la udat fete, imi mai iau cate o pauza in fiecare 3-4 ani cauzat de circumstantele si moralul meu sau al oamenilor din jur. Sarbatori fericite tuturor si multi udatori fetelor.
De pasti la sat
Apr 8th
2007
M-am cam rupt de realitatea mea de zi cu zi si am poposit de pasti intr-un sat la un amic. Am uitat cu timpul avantajele si dezavantajele vietii la tara, dar lucrul care m-a socat este tinerimea de aici, care isi iincepe ‘activitatea’ in lumea barurilor inca de la o varsta foarte frageda. Si nu vezi un club romantic, un cuplu la o lumanare, aici toti in gramada si toti galagiosi cu berile intr-o mana si o gagica in alta. Normal, manele peste tot, desi noi ungurii ne cam lipsim de astea, dar se vede harmonia civilizatiilor si de la un concert house-dance unguresc oamenii se adapostesc urgent intr-o discoteca plin cu jeg, nepasare, alcohol si fete, cu o varsta inca neidentificata, jumatate goale. Apoi daca stai intr-un grup, mai auzi povesti cu fata x sau fata y, cum a avut 12 dintr-o data si cum de toti o cunosc pe Z chiar si din inauntrul gatzelor… Da, putin sunt invidios, ca eu nu imi petreceam toata viata de pana acum intr-un bordel si pentru a incepe acum poate ar trebui sa fiu mai frumos, mai inalt si poate si solid.
Partea proasta a lucrurilor e ca acesti tineri se nasc asa, isi petrec toata viata langa bautura si chefuri, lucreaza la padure sau pe camp si vor muri facand acest lucru pana la infinit. Eu pe de alta parte sunt recunoscator pentru tineretea mea, chiar daca nu a fost pealocuri atat de fructuoasa, dar stiu ca am un scop in viata, si cel mai important, am o alegere.
In rest a fost bine, mi-a placut ce am vazut, si poate o seara ca asta bate senzatiile de a sterge o seara intreaga toate pornoshagurile incarcate de fideli nisa pe site. Sunt rupt de lume, de tehnologie, am mancare buna, si mai traiesc. Acum imi va trebui doar sa-mi dau seama cum pun acest post de pe laptop pe net, probabil folosind o mie de cabluri sau inginiosul wireless de pe telefon. Good bye.
Redesign
Mar 31st
2007
Dupa cateva zile de planificari, ieri mi-am tras un skin nou, descotosindu-ma de parul de circa 15 centimetri. Transformarea continua, imi voi reinnoi stilul personal la care am renuntat acum doi ani din diferite motive, si voi devenii iar independent. Nu am timp nici chef pentru insemnari, astea vor veni cand reintra totul in normal. Viata merge mai departe, asta mi-am dat deja seama, exista parti bune si foarte multe rele, este asa de diferit ca am nevoie de timp pentru a ma obisnui.
Numai bine tuturor.
P.S. Designul nou apartine unui batran dintr-o frizerie din centrul targumuresului.
Recent Comments