Personal

Azi aproape nici n-am observat cum a zburat timpul la lucru, am stat lipit de un jegos monitor facand ce stiu eu cel mai bine, am avut de a face cu o technologie noua, zic eu, lucru care ma fascineaza intodeauna. Ne-a intrebat odata proful de mate, pe mine si colegii mei din clasa, daca nu simtim cumva o stare de inplinire cand rezolvam o problema dificila…? Exact asta simteam si eu azi dupa fiecare lucru nou descoperit. Si am simtit, prima data dupa atata vreme, ca as vrea sa invati si mai mult. La toamna incep facultatea si poate ar fi timpul sa ma apuc de recuperat unele chestii de mult uitate…
Eram un copil fara cap, pe atunci cand profu de mate zicea cuvintele alea, aveam parul lung si ciufulit, eram hackerul clasei, desi recunosc ca nu am facut asa ceva niciodata in viata mea. N-am excelat niciodata in nimic, in afara de informatica, unde mi-am inceput activitatea de foarte mult timp, probabil din cauza ca in deosebire de altii, noi aveam calculator acasa in anii 94-95, o cutie a fratelui meu pe care isi exersa cursurile de programare predate in facultate. Am inceput sa o folosesc si eu pentru jocuri, asta pe furis pentru ca era o chestie la care nu trebuia sa ma pricep fiind asa de pitic.
Dar ma plictiseam foarte repede de jocuri si eram foarte interesat de celelalte lucruri pe care un buldozer de 286 stia sa faca, copiand, la inceput fara succes, parti de programe basic dintr-o carte in limba engleza. Spre sfarsitul anului 1995 am rugat pe mama sa ma inscrie la un curs de informatica tinut in clubul copiilor, unde m-am adaptat destul de usor, mai mult ca sigur din cauza profesorului care ma ajuta la orice problema pe care am avut, presupun ca mare parte din ceea ce sunt pot sa-i multumesc numai lui.
In anul 1997 am ajuns la prima mea olimpiada pe nivel de judeti. Imi aduc aminte cat de linistit si uscat era dimineata concursului, ne-am imbarcat in masinile care ne duceau direct la targu mures, unde ne asteptau necunoscutul si cei mai destepti copii din judeti. Am castigat primul loc in aceea zi, fara drept de apel, fara competitori adevarati, fara ca cineva sa se astepte la asta. Si am castigat o excursie de o saptamana pentru fazele nationale de la sinaia, care urma sa fie prima mea iesire dintr-o raza de 100km de la orasul meu natal. Imi amintesc ca m-am dus acasa cu diploma si cei 50 de mii de lei castigati cu inima in dinti, mi-au deschis usa, si vestea!…
Am repetat si anul viitor, iar la liceu am nimerit la o proaspata absolventa a facultatii de matematica ca si profesoara de informatica, n-am avut parte de pregatire, nimeni n-a luat in seama avantajul meu fata de toti ceilalti ‘genii’ care incepeau informatica numai din clasa a 9-a, eu m-am lasat de calculatoare, am repetat o clasa si mi-am luat bacalaureatul din prima incercare la sesiunea a doua, dupa ce am lasat in balta prima sesiune din cauza unei neintelegeri cu prietena.
Am fost cu ea un an jumate, m-am apucat de facultate, am lasat facultatea ca sa-mi castig banii in magazinul foto a profului de mate, am lasat magazinul ca sa ma mut in mures si am aplicat la un job de prelucrat imagini. M-au angajat acolo ca si programator dupa 4 minute de interviu si mi-am petrecut un an si cateva luni prafuind programe de vanzare ebay si intranet.
Mi-am cunoscut prietena complet beat la un concert al trupei Omega tinut pe un stadion supraincarcat in mai 2005. Spuneti-mi daca asta nu e atat de ciudat pentru o prima intalnire, eu de fapt cautam o fosta ‘cunostinta’. Suntem impreuna de un an si opt luni si trebuie sa recunosc ca ea este cel mai pretios lucru din viata mea. La sfarsitul lui martie am avut un interviu cu doi reprezentanti al unei firme si din mijlocul lui aprilie lucrez la actualul meu loc de munca.
De doua saptamani nu adorm noaptea numai dupa ora 2, ma trezesc devreme, unii imi sfatuiesc sa beau ceaiuri si sa iau pastile care imi ‘inchid’ temporar creierul… Totul imi aminteste filmul Insomnia, am lumina peste tot. Oare cu mine e problema?
Si pentru final, vedeti ca totul se masoara in minute… minute traite, si minute traite bine!

Ca si la inceputul oricarui an de pana acum, imi pun in ordine planurile si dorintele pentru anul ce urmeaza. La fel am facut si cu o anumita obsesie de a mea, si anume maratonul, pentru ca de mult imi doresc ca sa alerg o distanta de mai mult de 30 de kilometri ce desparte orasul in care stau in prezent de orasul meu natal. Aceasta obsesie presupune insa pregatire lunga si un fizic mai presus de omul de rand, oricum mai mult decat in ce stare sunt acum.
Asa ca incepand de ieri seara mi-am inceput pregatirea pentru anul acesta. Pentru inceput o alergare de 2 kilometri in oras in fiecare seara si pe moment am reusit sa o urmez timp de doua zile . Urati-mi noroc!

Deci asta ar fi inceputul. Am trecut prin multe, nu ma consider cel mai bun programator, dar m-am straduit sa fac ceea ce consider eu ca e mai bine pentru cerintele mele. Scopul vietii mele, si cum vad e si scopul altor oameni, este sa invati tot timpul lucruri noi, sa ma inbunatatesc si sa stiu (macar) cele mai elementare lucruri despre viata si om. Ma voi stradui, nu astept nimic in schimb. Doar imi adun experienta…