Probabil cele mai proaste amintiri cu cercul meu de prieteni sunt excursiile organizate si esuate in repetate randuri. Ne adunam fiecare vineri dupamasa la intalnirile tinerilor crestini reformati in Reghin, si intre lucrurile obisnuite ce se fac in acele locuri, ca orice tanar, mai organizam cate o excursie pe munte. Erau multi cei care se inscriau, insa putini care apareau la tren dimineata. De ce? Pentru ca ei vroiau mult, insa in momentul ce s-au despartit de grup, problemele lor personale sau cheful lor le-a impiedicat sa mai vina.

Am invatat sa imi pastrez cuvantul, daca organizez sau promit ceva, incerc sa ma tin de cuvant cat de mult posibil. Apar probleme care ma impiedica si pe mine, insa incerc cat e posibil sa ma impart si sa imi indeplinesc toate promisiunile.

Si urasc foarte mult oamenii care nu fac la fel, oamenii carora a renunta in ultimul moment e o normalitate ce trebuie sa treaca fara probleme, si probabil asta se intampla atat de des, incat automat renunta in ultimul moment. Si urasc ca nici nu se gandesc cat de mult strica planurile altora, dar sa nu fiu subiectiv, cat de mult strica tot ce s-a aranjat ca urmare ca ei au facut un promis si o rezervare.

Azi dimineata trebuia sa pornim spre geekmeet cluj, unde m-au convins, cu vreo 3 saptamani in urma, niste prieteni sa ne ducem, imi cer scuze organizatorilor ca nu vom fi de fata, colegii mei au renuntat cand aveam piciorul deja pe pedala de acceleratie.