Iar ma gandesc daca e bine sau nu sa-ti ceri ceea ce ti se cuvine, sa ceri sa fie indeplinite anumite drepturi ai tai sau sa fie dus la bun sfarsit o promisiune facuta, pentru ca ai sansa sa fi ridicolizat, iar relatia cu persoana, de orice fel ar fi ea, se clatina si tine sa se prabuseasca. Nu vorbesc neaparat despre prietena mea, desi nici ea nu poate fi evitat, ci despre colegi de munca, prieteni sau angajatori. Pentru ca a promite ceva e la moda, salariu mai mare, accesorii si beneficii, treburi si alte treburi. Ar fi fost haios sa cer indeplinirea lor inainte de a ma angaja la dansii… Dar se pare ca pana la sfarsit o sa primesc TFT, cu sau fara ajutorul nemultumirii mele de zi cu zi.
Am citit ieri un post foarte impresionant: Comunicare scris de Zoso intr-un fel in care eu nu as putea sa ma exprim. Ma face sa ma gandesc daca e normal ceea ce fac/facem noi, nu ar trebui sa fiu mai bine un ziarist, medic sau avocat? Pentru ca ceea ce lucrez nu este inteles de majoritatea oamenilor pe care le cunosc, web pentru ei nu inseamna altceva decat mirc si email. Si cum spune zoso, macar asa nu isi bag nasul in munca ta, ceea ce intr-un fel este un lucru bun, insa totodata lipseste critica din partea lor si e mai greu sa accepti replicile altora cand pe ei nici nu le cunosti asa de bine… Pe de alta parte prietena si prietenii de curand nu stiu o gramada de lucruri despre mine, cum ar fi ca odata am cantat la chitara, ca a face poze face parte din convietuirea mea de zi cu zi, si nu isi pot imagina o excursie in munti in mijlocul iernii, pentru ca pur si simplu e iarna si nimeni nu face asa ceva. Eu pe de alta parte nu inteleg cum poate un om sa doarma 16 ore pe zi la sfarsit de saptamana si de ce trebuie cineva sa se pregasteasca 4 ore numai ca sa iesim la o plimbare…
Oricum, unele lucruri numai femeile observa…, adica numai ei stiu ca exista si cum functioneaza. Altele numai noi :)