Tocmai cand veneam acasa de la lucru cand a sarit unul la mine lovinduma la barbie, apoi era sa ma traga cu el spre vale cand l-am inpins deoparte de mine, cerand ajutorul colegului care il insotea. E treaba lui ca era beat sau nu, dar un lucru e sigur, teoria mea (regula lui murphy) se adevereste: ceea ce se poate intampla se va si intampla odata. Strada era plin cu oameni, iar unu te ataca fara nici un motiv.
Nu va pot descrie ce am simtit atunci, dar un lucru sigur, ca mi-am dat seama ca nu mai sunt in generala. Acolo daca eram atacat nu ma lasam, aici insa jocul s-a schimbat, 1 om e un om, dar doi oameni deja o forta, mai mult deja o armata intreaga. Si iti dai seama ca nu ai ce face, ca daca lovesti unul, sare urmatorul la tine si daca esti si singur, esti mort.
Acest lucru nu caracterizeaza numai pe romani, fotbal si fraieria aduce peste tot cu sine stupizenia care se intampla din cand in cand si cu tine pe strada sau oriunde. Daca eu atacam inapoi, poate aveam atata putere ramasa in mine, eram pierdut. Ce sanse are altcineva atunci? Sau ca o norma sau reper, cine imi zice ce ar trebui un om sa faca? Sa se ghemuieasca? Ce ar face o fata? Va zic eu un lucru: pistol, cutit si mult tupeu. Oricum, daca un animal are tendinta sa atace oameni, este si el omorat. Iata purificare ne-etnica, ne-rasiala si ne-religista, pur si simplu anti-idioti.
Oricum, eu sunt bine, poate nu m-a lovit chiar asa de tare.