acelaşi lume, o viziune diferită
la tenis
Am fost azi, ca sa mai schimb ceva din rutina zilnica, la tenis in complexul weekend. Este acolo un perete pentru exercitii, imi petrec timpul lovind mingea de perete, mai reduce putin si din stres.
Azi lucrau cativa muncitori la o cabana la vreo 50 metri langa perete. Am tot scapat mingea peste perete si alergam sa o recuperez, dar dupa un timp am renuntat la asta cu gandul ca joc toate mingile urmand sa le iau cand le-am terminat pe toate. M-am uitat unde cadeau si am continuat “jocul” de fiecare data cu o alta minge. Dupa ceva timp observ ca se plimba un om pe terenul alaturat, acolo unde era si mingea mea, se plimba, se uita la mine, se plimba mai departe si pe urma pleaca. Trec si eu sa imi caut mingile… dar nada. Caut peste tot de parca nu am vazut unde au cazut cu vreo 5 minute inainte. Ma las pagubas uitandu-ma cum omuletul pleaca din complex.
Acum ma intreb, chiar avea nevoie de niste mingi de tenis vechi de un an si plin de noroi? Ori eu nu imi amintesc bine unde au cazut? Este cumva tipic romanesc ca se fura, sau omuletul credea ca daca nu m-am dus dupa ele sunt ale lui, sau..?
Masina era parcata la vreo 100 metrii de mine, tot m-am uitat la ea printre muncitorii care umblau in sus si in jos si am decis ca mai bine ma duc acasa pana o mai am.
| Print article | This entry was posted by emberke on December 9, 2008 at 7:03 pm, and is filed under Nespecificat. Follow any responses to this post through RSS 2.0. You can leave a response or trackback from your own site. |