De cand a fost Digital Forum, si de cand lumea a aflat ca cealalalta parte a lumii este innebunit dupa Second Life sau Web 3.0 (desi nu am avut un Web 2.1 sau o versiune patch pentru Web2), nimeni nu inceteaza sa vorbeasca despre posibilitatiile de acolo si despre cine si cum a ajuns primul sa aiba sediu sau casa pe acolo. Asimilez acest rush cu ingramadarea care a fost cand s-a pus Luna la vanzare. Va dati seama ca va cumparati teren… care exista numai in imaginatie, nu?
Pai, dar poate tocmai asta este. Lumea devine tot mai antisocial, si cum uneltele pentru ati alege o fantezie cat mai reala devin tot mai dezvoltate si satisfacatoare, iata, asta ne devine viitorul. Eram asa de porniti sa calatorim cat mai repede si mai mult prin lume acum 50 de ani cu ajutorul avioanelor, masinilor si vapoarelor, iata ca acum dezvoltarea ne face sa stam pe scaun toata ziua si sa vorbesc cu atat draguta Anja din cealalalta parte a lumii, tocmai pentru ca vecina nu mai este asa de ascultatoare. Asa ne vom face familiile, prin net, si asa vom muri noi toti, probabil tot prin net.
Sunt un fan mare al automatizarii dar nu as vrea ca totul sa fie facut de altii. Si vad o similaritate intre un om pe moarte si unul care isi dedica o parte foarte mare a timpului sa cunoasca cat mai noi si prietenoase avatare pe net, caci amandoi se vor lasa purtati de val, si D stie in ce camera obscura va fi ala.
Dar daca tocmai asta este trendi, am incercat si eu, si sincer un film sci-fi a fost mult mai placut decat ce am gasit ‘inauntru’. Poate ca as fi preferat ceva mai mult asemanator SimCity, poate ca nu sunt un observator grozav, dar eu nu am vazut jocul in Second Life, desi toti se refera asa la el. “Am auzit chitara, toba si basul, dar nu si muzica.” Am vazut lipsurile si dificultatiile cu care toti de acolo se confrunta.
Si cum am zis si la Linux, va fi mai bine cand nu va trebui sa stai o saptamana ca sa iti faci ceva. Inca nu e vremea lui, dar va fi. Numai sa nu fie obsesia prea mare.